Post Reply 
 
Thread Rating:
  • 2 Votes - 5 Average
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
06-03-2010, 11:48 AM
Post: #21
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Superstitii si obiceiuri in luna IUNIE

Luna Iunie, zisa Ciresar, Ciresel sau Luna Cireselor, cand - pe vremuri - gospodarii uscau cirese si visine pentru iarna, are pe seama sa o multime de superstitii.
Se spune ca daca tuna mult si fulgera in iunie, atunci vara are sa fie nouroasa;
se mai spune “Rusalii umede - Craciun gras”, cu sensul ca daca ploua de Rusalii, vom avea belsug de Craciun.
Daca vantul de miazanoapte bate in iunie, atunci graul va da rod bogat;
daca ploua in iunie, va fi grau, dar nu va fi malai. Sunt multe superstitii, dar si obiceiuri in luna iunie, iar cele mai importante intre acestea sunt la 24 iunie, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, Sanzienele sau Dragaica si la 29 iunie, Sfintii Apostili Petru si Pavel.

In jurul acestora s-au nascut si s-au pastrat, toate cele ce, apoi, ne-au parvenit noua.


Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

In noaptea dinaintea acestei zile, ajunul sfantului Ioan Botezatorul, este unul dintre marile ajunuri ale anului, moment in care se face apel la practici oraculare referitoare la soarta recoltelor si destinelor individuale.
In noaptea de 23 spre 24, adica spre Dragaica, exista obiceiul zis Faclia de Sanziene, facuta din lemn de brad uscat in care se indeasa rasina si surcele de molid ; flacaii se aduna pe un deal, se joaca cu facliile, invartindu-le de la rasarit spre apus. Cand facliile sunt pe cale sa se stinga, ei pleaca spre sat, inconjurand cu ele gradinile si infigandu-le in livezi si holde.
Ziua de 24 iunie zisa si Sf. Ioan de Vara, Ziua Soarelui, Ursina sau Amutitul cucului, este numita si miezul verii sau cap de vara. Oamenii nu lucreaza, fiindca si soarele se odihneste. Se spune ca soarele joaca pe cer, cine-l vede toata vara il doare capul. Dragaica este doamna florilor, numita in unele zone Imparateasa, Mireasa, Regina Holdelor; daca i se nesocoteste ziua, superstitia spune ca vor fi vartejuri ( tornade ), vijelii, grindina si ca ea lasa florile fara de miros.


Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Zisa si San-Petru de Vara sau Sarbatoarea Lupilor, aceasta sarbatoare este patronul agricultorilor. Superstitia spune ca nu e bine sa scuturi merii, pana in aceasta zi, pentru a feri holdele de grindina ; acum inceteaza sa mai cante cucul si privighetorile. Superstitia spune ca Sfantul Petre pocneste din bici de sar scantei, care se prefac in licurici, iar acestia sunt blagosloviti de sfant sa arate calea celor rataciti prin paduri. Acum se tin Mosii de San-Petru, cand se impart colaci, lumanari si mere dulci si acre. Sarbatoarea Lupilor se tine pentru a nu se da lupii la vite. Exista superstitia ca daca un om pistruiat se spala cu apa la miezul noptii, cand canta cocosul pentru a nu li se inmulti pistruii. Alta superstitie : daca tuna sau fulgera in aceasta zi, nucile si alunele nu vor avea miez sau vor fi viermanoase.

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
06-20-2010, 09:55 PM
Post: #22
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Solstitiul de vara in traditii, superstitii si vraji.


Marcat de inceputul verii astronomice si de nasterea lui Ioan Botezatorul , solstitiul de vara a constituit prilejul unor sarbatori , traditii si obiceiuri din toata lumea , inca dinainte de antichitate. Traditii si obiceiuri specifice solstitiului de vara Miezul verii (Midsummer) a fost o dintotdeuna o perioada de reajustare a calendarelor solare si selenare , dand prilejul , in consecinta , unor festivaluri dedicate atat focului cat si apei.
Dragonul , simbolizand haosul din care apare viata si reintoarcerea catre haos prin moarte , este o creatura specifica atat focului cat si apei , care a devenit , in unele culturi, o metafora a anului.
Pentru celti , anul nou incepea atunci cand vechiul dragon era ucis si aparea un alt , nou dragon.
Druizii , preotii din regiunile celtice , sarbatoreau Alban Heruin ("Lumina tarmului") , solstitiul de vara , situat la jumatatea intervalului de timp dintre echinoxul de primavara (Albam Eiler , "Lumina pamantului") si echinoxul de toamna (Alban Elfed , "Lumina apei") .Acest festival al miezului de vara celebra apogeul Luminii , simbolizat uneori prin incoronarea "Regelui Stejar" , zeul cresterii anului. Numit si "Litha" sau "Ziua miezului de vara" , solstitiul de vara era celebrat in mod traditional prin ospete in paduri , jocuri si mari focuri de tabara. In China antica , ceremonialul solstitiului de vara era o sarbatoare dedicata pamantului , fortei feminine si pricipiului Yin.In mod complementar , solstitiul de iarna era rezervat sarbatoririi cerurilor , fortei masculine si principiului Yang.In vechea Galie , celebrarea solstitiului de vara era denumita "Sarbatoarea lui Epona" , dupa numele unei zeite a cailor (portretizata ca o femeie calarind o iapa) , personificand fertilitatea, independenta si agricultura. Stravechii pagani din Europa (triburile celtice , slave sau germanice) sarbatoreau solstitiul de vara cu focuri de tabara.
Noaptea solstitiului era specifica festivalurilor focului si magiei de dragoste , oracolelor iubirii si divinatiei. Se credea ca lanurile de cereale se vor inalta la fel de mult ca si inaltimea la care sareau peste foc cuplurile de indragostiti.
Prin intermediul puterilor magice ale focului , fetele isi ghiceau viitori soti si , prin aceleasi mijloace, erau alungati demonii si spiritele rele. O alta functie a focurilor de tabara era aceea de a stimula energia soarelui, astfel incat acesta sa ramana puternic de-a lungul restului verii , garantand obtinerea unor recolte bogate.
In Roma antica , festivalul Vestalia , dintre 7 iunie si 15 iunie , era dedicat zeitei romane a caminului , Vesta. In aceasta perioada femeile maritate aveau voie sa intre in templul zeitei , in restul anului el putand fi frecventat numai de fecioarele vestale.
In stravechea Suedie , un arbore al miezului de vara era inaltat si decorat in fiecare asezare .Satenii dansau in jurul lui , iar fetele si femeile se imbaiau intr-un rau, ritual avand menirea de a aduce ploaia peste campuri. Desi ritualurile legate de miezul verii au fost diversificate pe cuprinsul Europei , anumite teme par sa se regaseasca in majoritatea culturilor. Solstitiul de vara era o vreme a purificarii prin apa si foc , un timp cand practicile magice deveneau potente , iar spiritele pamantului si cerului paseau printre oameni. Puteau fi gasite comori imbelsugate in aur , semnalate de flacarile vrajite aparute in ajunul "miezului de vara" . iar zanele si vrajitoarele erau mai prezente decat in orice alta perioada a anului.
Focurile alimentate cu oase sau gunoaie erau aprinse in speranta alungarii dragonilor sau spiritelor care puteau contamina apele fantanilor .Peste campuri erau purtate torte in scopul indepartarii bolilor din grane , iar vitele erau trecute prin foc pentru a se izgoni fapturi asemanatoare vampirilor , care isi faceau culcus intre coarnele lor. Uneori , o roata aprinsa , reprezentand soarele , era rostogolita de pe un deal , focuri mari fiind aprinse la raspantii sau la marginea apelor statatoare. In tarile europene , dupa convertirea la crestinism , s-a inradacinat traditia sarbatoririi zilei Sfantului Ioan Botezatorul in ziua de 24 iunie. Daca alti sfinti sunt celebrati in ziua mortii lor , Ioan Botezatorul este omagiat in ziua nasterii lui. Aceasta sarbatorire este fixata la cateva zile dupa solstitiul de vara , asemeni cum Craciunul a fost stabilit la cateva zile dupa solstitiul de iarna. Se spune ca asa cum Ioan l-a precedat pe Isus , la fel solstitiul de vara il anunta pe cel de iarna.
La romani , solstitiul de vara este apropiat si legat de sarbatoarea Sanzienelor , marcata , la fel ca si nasterea Sfantului Ioan Botezatorul , de ziua de 24 iunie.
Avand , pare-se , la origine un cult al zeitei Diana , Sanzienele sunt fapturi magice , aeriene si silvice , care isi fac aparitia pe pamant in noaptea dintre 23 si 24 iunie si au darul de a aduce vindecare oamenilor, parfum si insusiri de leac florilor , belsug in campii si fertilitate animalelor.
Considerate , in general, drept niste zane bune , ele genereaza si efecte adverse , pentru a-i pedepsi pe oamenii pacatosi. Noaptea de Sanziene este inconjurata de o aura de mister si magie , fiind favorabila vrajilor si descantecelor de dragoste.
Coronitele de Sanziene lasate noaptea afara putea asigura fetele ca vor face nunta in vara , in cazul in care erau gasite dimineata acoperite de roua.Florile culese de Sanziene , asezate sub perna in noaptea din 23 spre 24 iunie , le puteau ajuta pe fete sa isi vada in vis viitorul sot. Farmece , vraji si ritualuriEveniment marcat in fiecare an in jurul datei de 21 iunie , solstitiul de vara este , se pare, favorabil unor magii puternice , care isi pot pune amprenta pozitiva asupra unor schimbari din dragoste, prosperitate sau sanatate. Energia solstitiului de vara este considerata a fi o energie a pasiunii , vitalitatii, creativitatii si belsugului. Inca din antichitate se credea ca magia practicata in timpul solstitiului de vara are darul de a materializa dorinte sau aspiratii aparent imposibile. Desi o sarbatorire consacrata revenirii soarelui , solstitiul de vara era si un prilej de revenire printre oameni a apei magice. Imbaierea in lacuri sau rauri avea un efect curativ , dar constituia si un ritual de renastere . In unele regiuni , spalatul cu roua adunata in ajunul solstitiului reprezenta o practica magica de frumusete , iar in altele , imbaierea in apa cu ierburi din noaptea solstitiului reprezenta o cura de refacere a sanatatii si vigorii. Talismanul de aurUn ritual specific solstitiului de vara consta in transformarea unei bijuterii de aur intr-un talisman norocos. Se foloseste orice fel de obiect din aur , indiferent daca este un inel , o moneda sau pandativ.Cu o zi inainte de solstitiu , bijuteria este amplasata intr-un vas rezistent la foc , plin cu ierburi uscate (cimbru, rozmarin , salvie , lavanda , musetel , sunatoare).Aceste ierburi , ce pot fi alese in functie de inspiratie , reprezinta elementul pamant.In zorii zilei solstitiului de vara , se scoate obiectul de aur dintre ierburi , dupa care este cufundat rapid intr-un vas cu apa curata si este trecut cu iuteala prin flacara unei lumanari galbene sau aurii. In acest fel , bijuteria este purificata cu elementul focului. Cu flacara de la lumanare , se da foc ierburilor uscate din vas , lasandu-le sa arda si sa isi imprastie aromele . De la mijlocul zilei si pana la apus , se lasa obiectul de aur intr-un loc sigur de afara , astfel incat sa fie sub lumina soarelui. Seara din ziua solstitiului este timpul potrivit pentru a infuza norocul si energiile pozitive in bijuteria de aur.Ea se tine strans intr-o mana , iar practicantul magiei isi inchide ochii si se concentreaza asupra dorintei cele mai arzatoare. , apoi isi pronunta dorinta cu glas tare , de 3 ori. La final , se recita urmatoarele cuvinte : "Fii vrajit si legat , cu noroc, dragoste si lumina ; belsugul sa se reverse si energiile sa straluce.Asa sa fie".Pentru a-si manifesta eficienta , obiectul de aur trebuie sa fie mereu purtat sau tinut aproape de catre posesor. Un farmec de dragoste din perioada solstitiului Acest ritual de dragoste , de sorginte Wicca , necesita urmatoarele obiecte : petale de trandafir , un cristal de cuart roz , un cristal transparent de cuart , un cristal albastru de cuart , un smarald , o piatra de jad , una de granat , si un chihlimbar.Se ia in mana stanga cuartul transparent si se rosteste :"Fie sa primesc si sa daruiesc dragoste la fel de pura ca si prima zapada".Se lasa jos cristalul de cuart transparent si se apuca in mana stanga cuartul albastru , spunandu-se :"Fie sa primesc si sa daruiesc o dragoste la fel de senina ca si apele linistite." Se renunta la cristalul de cuart albastru si se ia in mana stanga piatra de jad , apoi se spune :"Fie sa primesc si sa daruiesc o dragoste la fel de calda ca si lumina soarelui".In locul jadului , se cuprinde cu mana stanga piatra de smarald si se pronunta :"Fie sa primesc si sa daruiesc o dragoste la fel de puternica ca si stejarul."Se aseza jos smaraldul si se ia in mana granatul, apoi se rosteste :"Fie sa primesc si sa daruiesc o dragoste la fel de stralucitoare ca si focul."Se procedeaza la fel cu chilimbarul , spunandu-se :"Fie sa fiu deschisa catre dragoste , iar dragostea mea sa imi apere iubitul." Dupa aceea , se cuprinde in mana stanga cuartul roz , rostindu-se :"Fie sa fiu mereu cuprinsa de dragoste , la fel cum imi inconjor cu dragoste iubitul."Se saruta de 3 ori cristalul de cuart roz si , dupa ce se aduna la un loc toate pietrele si petalele de trandafir , se spune : "Dragostea mea este puternica si este in preajma a tot ce fac , Intotdeuna voi avea dragostea de care am nevoie , Dragostea este prezenta in tot ce fac."Pietrele si petalele sunt cuprinse apoi cu ambele maini , in timp ce practicantul ritualului se concentreaza asupra identificarii cu dragostea. Se scutura in maini pietrele de 3 ori , si se aseaza , impreuna cu cateva petale de trandafir , intr-un saculet.Daca acest ritual a avut loc intr-o incapere , restul de petale trebuie risipite afara , astfel incat sa fie purtate de vant si sa intensifice dragostea. La fiecare aparitie a Lunii pline , se scot pietrele din saculet si se cuprind in maini.Daca ritualul a fost facut cu un pandativ de cuart roz , acesta trebuie sa fie purtat de catre posesor.

Copyright © godessdiana88@yahoo.com .

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
[-] The following 2 users say Thank You to anuk for this post:
alerim_61, mod1
06-21-2010, 02:53 PM
Post: #23
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Sanzienele - sarbatoare si traditii

La noi in popor, in ziua de 24 iunie – zi in care se praznuieste Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, se sarbatoresc totodata si Sanzienele – care ar proveni dintr-un cult roman, raportat la zeita Diana – Sanctae Dianae, denumire ce se pastreaza in Banat, Oltenia, Transilvania, Maramures, Bucovina, in timp ce in sudul Moldovei, Muntenia si Dobrogea sarbatoarea poarta numele de Dragaica.
Legendele spun ca Dragaica sau Sanziana - denumita in diferite regiuni si Dardaica, Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar pluti prin aer ori chiar umbla pe Pamant in ajunul (noaptea) si in ziua solstitiului de vara, cantand si dansand, impreuna cu alaiul sau format din zane si fecioare frumoase, peste paduri, rauri si campii.
Se pare ca, spre deosebire de Rusalii, Sanzienele sunt niste zane/ “Iele” bune; ele sunt niste fiinte fantastice vesele si iubitoare de dreptate, ofera rod holdelor si femeilor casatorite, ajuta ca animalele si pasarile sa se inmulteasca si feresc semanaturile de grindina.
De asemenea ele ajuta la tamaduirea bolnavilor intrucat se prind intr-o hora conferind puteri miraculoase florilor si buruienilor ce devin astfel plante de leac si de bun ajutor intr-o sumedenie de boli si suferinte ale oamenilor.
Daca insa oamenii nu le tin sarbatoarea asa cum se cuvine, jura stramb sau fac alte rele, Sanzienele se supara si pot aduce un sac de pedepse: femeilor care nu tin ziua lor le pocesc gura, cei pacatosi sunt loviti cu “lantul Sanzienelor”, animalele pot ramane sterpe, pot isca vijelii si grindina lasand astfel campurile fara rod si florile fara de puteri tamaduitoare.
Dansul Sanzienelor.
La asfintitul zilei de 23 iunie, oamenii din sate merg sa culeaga brate intregi de flori de sanziene; fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun pe cap marame albe si coronite din flori galbene si spice de grau, la brau tin de asemenea flori de Dragaica/Sânziene. Incep a se incinge hore, in timp ce florile se impletesc in cununite - acestea au forma rotunda pentru fete si femei, si forma de cruce pentru barbati.
Cand sunt gata, se porneste Dansul sanzienelor – iar satenii impodobesc cu ele stalpii portilor, ferestrele gospodariilor, crucile de hotar si chiar cele din cimitir; mai apoi, cu strigate de veselie si chiuituri fiecare arunca pe casa, ori pe acoperisul hambarelor sau cotetelor cununa sa punand cate o dorinta sau intrebare – legate fie de dragoste, fie de gospodarie, recolta ori sanatate. Insa numai daca cununita ramane pe acoperis - nu cade, inseamna ca dorinta se si indeplineste.
Focurile de Sanziene.
La caderea noptii se formeaza grupuri care cu multa voiosie pornesc spre campuri, malurile apelor, margini de padure sau dealuri. Flacaii duc faclii aprinse, iar mai apoi fac si focuri, si se porneste o intrecere ce sat sau cine are focul cel mai aprig, care este mai priceput in a scoate mai multe scantei, cine roteste cel mai bine faclia, care sare mai bine peste foc. Poarta numele de “noaptea focurilor” ori “faclia de Sanziene” si ofera un spectacol foarte vesel.
Ierburile de Sanziene.
Este binecunoscut si raspandit obiceiul ca inainte de culcare fetele mari sa puna sub perna flori de sanziene pentru a-si visa ursitul. Iar in dimineata zilei de 24 iunie, fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua, si isi pun in san tot flori de sanziene. In cursul acestei zile este bine a se culege, in rasete si voie buna, buruienile de leac intrucat sunt considerate cu cea mai mare putere tamaduitoare.
Scaldatul cu roua.
Tot in popor se vorbeste ca fetele ce vor sa se marite mai repede trebuie sa se spele cu roua; la fel si femeile deja maritate care vor sa fie iubite de catre barbatul lor tot anul si sa fie blagoslovite cu prunci sanatosi si frumosi. Insa spalatul cu roua nu e tocma’ asa usor de infaptuit precum pare la prima vedere. Ehehee, asa se face ca babele din sat trebuie sa mearga in zori de zi prin locuri necalcate, unde strang roua Sanzienelor intr-o panza alba, noua, iar apoi o storc intr-o oala noua; pe drumul de intors spre casa ele nu trebuie sa vorbeasca deloc si nu trebuie sa intalneasca pe nimeni in calea lor, iar roua astfel pastrata se ofera fetelor si femeilor care au nevoie de ea.
Sanzienele sau Dragaica erau, si inca mai sunt, o sarbatoare a verii si a iubirii, plina de veselie si speranta, cu mult cantec si joc, de pe urma careia rezulta nunti in toamna si o gramada de prunci anul urmator.

Surse info:
http://www.superstitii.ro
ro.altermedia.info
http://www.lumeacredintei.com

...si maine este o zi...
http://www.verze.ro/forum-femei.html
Visit this user's website Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
[-] The following 2 users say Thank You to Old DG for this post:
alerim_61, mod1
06-23-2010, 11:41 AM
Post: #24
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
DRĂGAICA, SÂNZIENELE, CUNUNA GRÂULUI, SFÂNTUL IOAN DE VARĂ

24 IUNIE este o zi din calendarul satului tradiţional românesc cu multiple valenţe, „în straturi", predominant fiind unul sau altul în funcţie de zona etnografică. În Bucovina sărbătoarea este dedicată Sfântului Ioan cel Nou (Sfântul Ioan de Vară), ale cărui moaşte se află la Suceava. În Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş „greutatea" zilei este dată de relaţia cu Sânzienele (lat. Sancta Diana), zânele bune care dau noroc pentru holde şi sănătate.

În Muntenia, Dobrogea sudul şi centrul Moldovei obiceiul se numeşte Drăgaică (bg. Dragaika) şi mai multe fete se fac Drăgăici. Cea mai frumoasă dintre ele se îmbracă în mireasă şi are puteri nelimitate... dă bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de furtuni şi grindină, urseşte fetele de măritat. Însă îi trebuiesc trei ani să se cureţe de forţele ce i-au fost impregnate astăzi - trei ani nu se poate căsători.

La 24 iunie scade lungimea zilei şi se măreşte noaptea, fiind „mare răscruce în cursa soarelui", se usucă rădăcina râului odată cu coacerea spicului, răsare pe cer Cloşca cu Pui, florile îşi pierd mirosul şi puterea tămăduitoare, cucul încetează să mai cânte - se înneacă cu un bob de orz şi se transformă în uliu..., apare licuriciul (făclieş, scânteiuţă sau focul lui Dumnezeu), adică Îngerul îndrăgostit de fata unui păstor. Este, ca toate solstiiţiile sau echinocţiile, o perioadă „de criză", dar şi de intensă comunicare între lumea viilor şi morţilor, dominată de primejdii dar şi de multiple posibilităţi de intervenire „în mersul firii şi al lucrurilor".

De Sânziene/Drăgaică fetele culeg flori albe sau galbene din care îşi fac cingători şi cununi. Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara sunt puse la uscat pentru leacuri. Cununile (sau „colacul" de flori) , câte una pentru fiecare membru al familiei, este aruncată pe casă - după cum se usucă, sunt luate de vânt sau cad se vesteşte norocul de peste an sau căsătoria sau chiar moartea. La Sânziene/Drăgaică se culeg plantele de leac pentru tot felul de boli, dar şi pentru vrăji. În această noapte se găseşte iarba fiarelor.

Termenul de Drăgaică denumeşte nu numai obiceiul ci şi sărbătoarea po39ră ce are loc la 24 iunie. Termenul definşte şi o plantă galliun verum care îşi are rosturile ei în cadrul sărbătorii precum şi în practica medicală empirică, dar şi „târgul" sau „iarmarocul" ce are loc la această dată ca şi jocul ce se făcea la acest iarmaroc. Drăgaică se numeşte şi fiinţa fantastică, asemănătoare ielelor, care îi pedepseşte într-un mod similar pe cei ce lucrează de ziua ei „te loveşte din Drăgaică" sau numele bolii pe care îl produce. Potrivit altor mărturii populare Drăgăicile sunt şi „fiinţe vii care au puterea de a face ca buruienile să fie de leac" sau fiinţe cereşti care dau roadă seminţelor".Polisemnatismul termenului şi pătrunderea lui în expresiile populare indică marea vechime în limba română.

Drăgaica se numără printre obiceiurile noastre tradiţionale puţin cercetate, nebenifiicind de nici un studiu monografic fiind doar menţionată sau tratată în treacăt în cadrul unor sinteze folclorice cuprinzătoare. Interesul redus se explică şi prin faptul că de la începutul preocuprilor folcloristice la noi Drăgaica se afla în faza ei crepusculară de existenţă, dezintegrându-se treptat şi şi restrângându-şi aria de circulaţie.

Interpetările ce i s-au dat Drăgăicii urmează, de regulă, pe ce a lui Dimitrie Cantemir sau mărturii folclorice târzii. De fapt, ne găsim în faţa unui obicei de sorginte străveche, care a avut un rol cu mult mai important decât sugerează puţinele consideraţii teoretice apărute până acum pe marginea lui.

Dimitrie Cantemir consemna şi interpreta astfel: „după cum se vede, prin ea o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se coacă sămănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căruia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună gătită din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun în mâini cheile de la jitniţe". Anton Maria del Chiaro adaugă noi informaţii pentru varianta din Muntenia. Iordache Golescu menţiona că obiceiul „închipuieşte jocul ce a jucat fata Irodiadei, când spre mulţumire a cerut de la Irod-Împărat, după povaţa mumei-sale, capul Sfântului Ioan pe tipsie". 24 iunie este şi momentul sfârşitului anului agrar - acum începe secerişul. Cântecele de seceră ca şi colindele
(ce marcau începutul anului nou agrar) se bazează pe magia cuvântului şi reprezintă demersuri magice ce vizează
fertilitatea şi rodirea câmpurilor.

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
06-24-2010, 01:11 PM
Post: #25
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Sânzienele – sărbătoarea solară a iubirii.




Obiceiurile legate de Sânziene se pierd in negura timpurilor. Sunt datini autohtone, al caror nume originar dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman Sânziana, de la Sancta Diana (care circula si azi in Ardeal) si cel slav Dragaica (care a venit mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia).

Sarbatoarea de Sânziene (tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie. Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna florile de Sânziene in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sânzienele).

In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac. Sânzienele erau socotite de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot.

Fetele isi pun flori de Sânziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:

“Du-te, Soare, vino, Luna
Sânzienele imbuna,
Sa le creasca floarea – floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa leadune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele sa le rosteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca.”

A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sânziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:

“Du-te, Luna, vino, Soare,
Ca tragem la-nsuratoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvarlite”.

Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.

Noaptea de Sânziene

In vreme ce pe bolta, Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante. Totul se intampla in ziua in care incepe vara (solstitiul), pe care astronomia il “adjudeca” la 21 iunie; cam in acelasi timp, magia isi celebreaza micile si “stravechile” ritualuri ale noptii numite “de Sanziene”, intre 23 si 24 (Nasterea Sf. Ioan Botezatorul). Vrajitorii si magicienii cei mai iscusiti, in aceste ore vrajite, in care se deschid portile dintre noi si toate celelalte lumi paralele, isi rostesc invocatiile; regatul Ielelor, al spiridusilor si al Sanzienelor isi deschide larg portile; sunt cu putinta contactele cu entitati din alte dimensiuni. Oricine poate practica mici rituri cu succes; in afara de asta, in aceasta noapte este momentul cel mai potrivit pentru a culege flori si plante ce pot fi intrebuintate ca leacuri si dupa aceea, dar care acum sunt in deplinatatea virtutilor lor curative si magice

Apa de Stele

Si roua din noaptea de Sanziene are tainice virtuti; in multe parti ale lumii se crede ca daca te stropesti cu ea pe trup, acesta va deveni frumos si suplu, iar daca te speli cu ea pe fata, vei fi chipes si mandru. Daca roua se aduna pe frunze de sanziene si o culegi dimineata, ea va indeparta de mana care a atins-o artroza si durerile osoase.

Orice obiect impregnat cu pretioasa “Apa de Stele” devine un talisman: este de ajuns sa-l lasi in seara de dinainte si sa-l iei dimineata, inainte de a-l vedea Soarele.

Culese inainte de ivirea primei raze de soare, atunci cand sunt inca pline de roua (apoi se usuca si se tin intr-un saculet de matase alba), frunzele de dafin si ierburile capata proprietati magice: zarna (sau iarba de dragoste), maghiranul salbatic, salvia, musetelul, sporisul, levantica, rozmarinul, varnantul, nalba, pelinarita (care, in unele parti ale Americii de sud, mai precis in Costarica, este socotita una dintre cele sapte plante magice. Indeparteaza fortele raului: indienii din America o foloseau, arzand-o in timpul ceremoniilor lor).

Puterea ierburilor

Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca “iarba Sfantului Ion”: este vorba de sanziana, cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca “iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate”. Uscata la focul Sfantului Ion si agatata la fereastra, indeparteaza de casa strigoii si pe toti cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii. “Pusa sub perna, floarea de sanziene ii va arata in vis fetei cine va fi viitorul ei sot”.

De dragoste

Cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, n-au decat sa faca baie-n mare, in aceasta noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.

In 23 iunie, dupa apusul soarelui, se culeg 9 flori de maslin, se pun intr-un lighean cu apa (mai bine sa fie de izvor) si se lasa in timpul noptii, expus influxurilor astrale. Dimineata in zori, se va urmari desenul format: acesta corespunde initialelor viitorului sot. O varianta poate fi si aceasta: se umple un recipient – de argint sau de teracota, nu prea inalt si larg – cu apa de fantana. Se va aprinde o lumanare rosie si se lasa sa picure 23 de stropi de ceara, observand ce initiale se vor forma…

Pe o foaie de hartie se vor scrie, numarandu-le, intrebarile la care se asteapta raspuns din partea cerului si se pun apoi sub perna. Se vor face apoi bilete cu “Sfantul Ion spune da” si tot atatea cu “Sfantul Ion zice nu”. Se amesteca bine biletelele si se pun intr-un vas de teracota ce va fi asezat afara, in timpul noptii. Dimineata, la sculare, se ia hartia cu intrebari, se citeste numarul 1 si, cu o mana, fara sa se priveasca in partea aceea, se ia un biletel, afland astfel raspunsul. Se procedeaza astfel, pana ce se termina biletelele si intrebarile.

La miezul noptii (ora unu, dupa ora legala in vigoare) se culege o mana de frunze de sporis, in timp ce se rosteste urmatoarea invocatie: “Te iau in numele lui Aniel, Ariel, Vehnel, Rehael, Umabel, Manakel, ca sa ma faci iubita de X”. Se aduna frunzele intr-o batista care n-a fost folosita (de in, matase, bumbac), alba si se va tine 21 de zile intr-un loc ferit de lumina directa si aerisit. Dupa terminarea perioadei amintite, se faramiteaza frunzele, nedesfacand insa batista, pana devin foarte maruntite. Se deschide, in sfarsit, batista si se trece acest praf de frunze pe maini, pe la incheietura mainii, pe fata, stand afara, in aer liber (mai bine pe o pajiste unde, apoi, se va ingropa batista).

Traditii populare de Sanziene

Sarbatoarea de Sanziene (se praznuieste pe 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea, ca toata traditia romaneasca, un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. In Noaptea de Sanziene, “Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile” (M. Sadoveanu), ielele (Rusaliile) pot sa fie imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori.

Cununa de Sanziene

Intrucat sarbatoarea Sanzienelor se suprapune peste solstitiul de vara, moment important in derularea timpului calendaristic, aceasta era insotita de numeroase practici de divinatie, de prospectare magica a ceea ce se va intampla in viitorul mai apropiat sau mai indepartat. Tehnica cea mai obisnuita consta in impletirea din flori, in special din flori de sanziene, a unei coronite si aruncarea ei pe casa sau in oborul vitelor. Cununa de Sanziene care impodobeste Dragaica in timpul dansului sau nuptial are aceeasi semnificatie cu colacul din faina de grau pus de nasa pe crestetul miresei in timpul colacariei (inainte de pornirea alaiului nuntii la biserica) si cu cununile imparatesti puse de preot pe capul miri lor in timpul cununiei crestine: transferul fertilitatii divine de la un substitut al sacrului (colacul, cununa) la omul profan. Obiceiurile legate de cununa se desfasurau dupa anumite reguli:

“Se obisnuieste a se face de catre fete si flacai, in dimineata Sanzienelor, inainte de a rasari soarele, cate o cununa de sanzieni cu care se duc la ocolul vitelor unde o arunca. Daca cununa este a unei fete si de cununa se anina mai intai o vita tanara, ursitul, adica viitorul sot al fetei va fi tanar; daca se anina o vita batrana, viitorul ei ursit va fi om in varsta” (Pamfile, 1910, p. 91); “Cununile barbatilor sunt impletite in forma de cruce, iar cele impletite pentru femei sunt rotunde. Fiecare isi arunca cununa sa, iar reprezentantii pe cele ale absentilor. Daca cununa se opreste pe acoperis, este semn ca acel a cui este sau pentru care s-a pomenit va avea bucurii, ii va merge bine; daca, dimpotriva, va cadea, este semn vadit pentru acela ca-i va merge rau si poate chiar ca va muri” (Pamfile, 1910, p. 93); ,,In Tara Romaneasca, si anume in jud. Braila, este datina ca romanii sa-si faca, spre Sanzieni, de cu noapte, o cununa de sulfina pe care o arunca apoi pe casa, in bataia lunii. In zori de zi, inainte de a rasari soarele, merg sa-si afle cununa si sa-si vada felul de vite la care vor avea noroc peste an” etc. (Pamfile, 1910, p. 92-93).

Floarea de sanziene se purta de catre fete in prin buzunare, in san, se incingea peste mijloc, se punea sub capatai pentru a visa peste noapte ursitul. Din intreaga flora spontana a Romaniei, sanziana este, fara indoiala, cea mai indragita. Locul aparte detinut de floarea de sanziene in obiceiurile populare romanesti nu se datoreaza mirosului si frumusetii sale, ci valorii de simbol calendaristic. In Maramures infloritul sanzienelor indica momentul favorabil pentru inceputul cositului fanului, precum si inceputul unor activitati agricole de vara (Bogdan Olos, Timis, 1980, p. 83), iar in zona Tecuciului functiona ca un adevarat barometru pentru aprecierea stadiului de dezvoltare a culturilor (Bogdan Olos, Timis, 1980, p. 79).

Faclia de Sanziene

Moment important al sarbatorii de Sanziene este umblatul cu faclia, ceremonial nocturn la care participa ca spectatori intreaga suflare a asezarilor. Faclia este lucrata mestesugit dintr-un lemn de molid uscat si crapat la un capat, unde se fixeaza rasina de brad cu surcele uscate de molid si fire de canepa. O data cu lasarea serii, copiii si feciorii urca pe coama dealurilor, se strang in cerc pentru a-si aprinde facliile si apoi se aseaza in linie dreapta, la o departare suficienta unul de altul pentru a nu se arde cu

rasina topita ce sare in timpul rotirii facliilor. Este interesant ca facliile se rotesc numai intr-un singur sens, in directia mersului aparent al soarelui pe bolta cereasca.

Strigatul “Faclia maaa … “, ca si mireasma rasinei arse strabat intreg vazduhul. Prin paduri si pe munti taietorii de lemne invartesc, de asemenea, faclii aprinse. Focul si mirosul de rasina purifica nu numai spatiul inconjurator, ci si oamenii care-si trec facliile printre picioare, ca si cum ar sari peste focuri. Cand faclia este pe cale de a se stinge, tinerii coboara spre sat inconjurand tarina si livada, intra in curti si predau facliile parintilor pentru a le implanta in mijlocul gradinilor, intre straturi (Bogdan, Olos, Timis, 1980, p. 84). Mirosul de rasina, miscarea facliilor aprinse, purtatul lor in jurul tarinilor si livezi lor, aducerea in curti si plantarea, in final, a acestora in mijlocul gradinilor sunt secvente purificatoare si, probabil, fertilizatoare ale obiceiului.

Dansul Dragaicei

Zeita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate, sinonima cu Sanziana este, in Muntenia, sudul Moldovei si Dobrogea, Dragaica. Aceasta se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara in Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul gregorian, cand, infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec. Dragaica sau Sanziana, numita in diferite zone etnografice Dardaica, Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand; impreuna cu alaiul sau nuptial format din zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In cetele de Dragaica din sudul Munteniei, fata care joaca rolul zeitei este imbracata ca o mireasa, cu rochie alba si cu cununa impletita din flori de sanziene (dragaica) pe cap, insemn al cununiei. In timpul ceremoniei nuptiale zeita baga bob spicului de grau si miros plante lor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, urseste fetele de maritat etc. Dar, cand i se nesocoteste ziua, ea starneste vartejuri si vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus si ii imbolnaveste, lasa florile fara leac si miros. Dupa Dansul Dragaicei din ziua cand si soarele joaca pe cer la amiaza, apar primele semne ca vara se intoarce spre iarna: incepe sa scada lungimea zilelor si sa sporeasca noptile, se usuca radacina graului paralel cu coacerea bobului in spic, rasare pe cer constelatia Gainusei (Closa cu Pui), florile isi pierd din miros si din puterea tamaduitoare de boala, cucul inceteaza sa mai cante, apar licuricii in paduri, se intoarce frunza pe ulm, plop si tei etc.

Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Dragaica, Sanziene si de Fete. Zeita agrara la varsta fecunditatii si maternitatii a fost atestata cu numele de Dragaica in Muntenia, Dobrogea, sudul si centrul Moldovei si cu numele de Sanziana in Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina.

Jocul Dragaicelor a fost atestat pentru prima data in Moldova de catre Dimitrie Cantemir (Cantemir, 1973, p. 341) si apoi in Muntenia si Dobrogea din raspunsurile primite la chestionarul lansat de N. Densuseanu (Fochi, 1976, p. 116-119). Ov. Barlea aprecia ca, spre deosebire de Lazar, unde ritualul este dedus din textul folcloric, ritualul Dragaicei a fost reconstituit numai din informatiile de natura etnografica. Versurile, atunci cand apar, sunt numai un indemn la joc (Barlea, 1981, voI. 1, p. 405).

Ceata era formata din fecioare, doua sau patru la numar, din care una sau doua imbracate baieteste. Cand avea si steag, ceata numara cinci persoane. Fetele se numeau Dragaicute sau, in Teleorman, Dragan si Dragaica. Flacaul care le canta din fluier sau cimpoi nu avea nici un rol in desfasurarea jocului. Din recuzita Dragaicei nu lipsea naframa, marama, basmaua), ce se flutura in timpul dansului. In unele sate din sudul tarii cetele purtau un steag impodobit cu basmale colorate, usturoi, spice de grau, asemanator steagului purtat de calusari. Steagul Dragaicelor, intalnit de Horia Barbu Oprisan in judetul Teleorman, era facut dintr-o prajina de 2-3 m careia i se atasa in varf o cruce de lemn. Pe steag, in varf, se legau usturoi si flori de dragaica (sanziene), iar pe bratele crucii se agatau margele, bratari, multe tichiute si hainute de copii. Cand jucau Dragaicele, mamele le dadeau diferite piese de imbracaminte ale copiilor sa le puna pe steag si sa le joace (Oprisan, 1972, p. 276). Pelinul si florile de sanziene ii confereau steagului purtat de fetele teleormanence calitati apotropaice si purificatoare captate prin acte magice in favoarea copiilor.

In unele sate participantele purtau cate o coasa sau o secera, amanunt important pentru descifrarea functiei rito-magice a dansului. In scenariul ritual care insotea cultivarea graului, incepand cu aratul si semanatul si terminand cu recoltatul si pregatirea painii, Dragaicei ii apartinea secventa cand holdele de grau erau “in parg”, inainte de recoltat. Semnificatiile initiale ale obiceiului sunt legate de compararea fecioarelor din ceata Dragaicei cu holdele de grau aflate in pragul rodirii si transferul fertilitatii in dublu sens: vegetal si uman. Pozitia solstitiala a obiceiului ii conferea insa si o valoare rituala in scurgerea timpului. De-a lungul unei indelungate evolutii, jocul Dragaicei a devenit un ritual polifunctional: ajuta “sa bage bob graul”, “sa coaca holdele”‘, sa apere copiii de boli si altele.

Dupa informatiile mai vechi ceata colinda mai multe sate, in timp ce sursele documentare recente limiteaza actiunea ei la nivelul unui singur sat, in vatra sau in vatra si mosia acesteia. Dragaicele faceau pasi dansati, sareau si duelau cu coasele, mai ales atunci cand se intalneau doua cete, rupeau bucati din naframele purtate si le imparteau pe la casele colindate. Data de desfasurare a Dragaicei (jocul este atestat in sudul si estul tarii unde Sanzienele se numesc Dragaice) este fixa, 24 iunie, in imediata apropiere a solstitiului de vara, cand, dupa credinta populara, soarele joaca de bucurie in momentul rasaritului. Timpul care se naste la solstitiul de iarna, marcat de cresterea zilei “cu cat se misca puiul in gaoace”, ajunge la maturitate la solstitiul de vara. O data cu maturizarea timpului se maturiza insa si recolta, in special graul, care urma sa fie recoltat. Aparitia coasei nu poate avea alta semnificatie in acest stravechi obicei decat secerarea (omorarea) plantelor care si-au implinit menirea parcurgand drumul de la samanta semanata la samanta recoltata. De aici pana la reprezentarea mortii cu coasa in spate cu care secera neincetat vietile omenesti este numai un pas. Moartea cu coasa este simbolul introducerii omului in marele ritm al naturii: omul este o samanta care germineaza, creste, se inmulteste si moare. Duelul cosmic dintre vara si iarna, dintre zi si noapte este castigat intr-un an de doua ori de fortele benefice si de doua ori de fortele malefice. Lupta cu coasele, ca si opozitia dintre dansatoarele perechi amintesc de ceea ce se petrece in alt dans ritual, jucat initial la echinoctiul de primavara, Calusarii. Dragaicele par a reprezenta cele doua forte aflate in permanenta opozitie, dar care isi impart victoriile cu exactitate astronomica.

Hora Sanzienelor

Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si “dau puteri” deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.

Soarele iubirii

Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege “Dragaica”. Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea “Dragaicele” sunt confundate cu “Sanzienele”. Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.

Scaldate in roua

Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cate un spic de grau, pe care il asaza pe grinda, in sura. Ei spera ca pana la acea inaltime se li se adune granele. Batranii vorbesc ca in noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure. Cine le vede ramane mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred ca cine nu respecta Dragaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spala, coase sau matura in acea zi poate muri incat ori fulgerat. In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul scontat, se respecta anumite conditii: in zori, din locuri necalcate, babele strang roua Sanzienelor intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sot si sa aiba copii frumosi si sanatosi.

Apararea gospodariei

Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna “florile de Sanziene” in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).

Leac de boli

In noaptea de Sanziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor, un fel de zane rele ale padurilor. Numai astfel, se zice, vor fi bune de leac.

Vestirea ursitului

Alaturi de functia de aparare, Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-ti afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati.

*In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot. Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.

*In ajun de Sanziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite, cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii Soarelui, strigand: “Du-te, Soare, vino, Luna / Sanzienele imbuna, / Sa le creasca floarea – floare, / Galbena, mirositoare, / Fetele sa o adune, / Sa le prinda in cunune, / Sa puna la palarie, / Floare pentru cununie, / Babele sa le rosteasca, / Pana-n toamna sa nunteasca.” A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sanziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga: “Du-te, Luna, vino, Soare, / Ca tragem la-nsuratoare, / Cununile neursite, / Zac sub hornuri azvarlite.”

*Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica (de Sanziene), iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sanziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi “jucati”.

Noaptea Sanzienelor,

Intre cer si pamant…

Iubite de Luna si vant,

Plutesc peste plaiuri…

Alaiuri de zane cantand.

Cunune-mpletesc…

…din razele Lunii,

Din florile-alese

Proaspat culese…

Din roua de seara…

Cunune-mpletite.

Soarele si Luna…de-or purta cununa…

Fi-vor numai Una

Apoi…, in padurea batrana…

Zane la fantana

Aseaza pe ape,

Iubiri arzatoare, din raze de floare.

In noaptea minunata…

Se-arata atunci…

.odata…

Din dragoste-ntrupat,

Stejarul fermecat…

Razele Lunii,

I-au despletit cununa,

Si zanele-i teasa

Din lumina-aleasa.

La radacina lui te-astept,

Zburator purtat de vise.

In miez de noapte un sarut,

Pe buze iti voi pune.

In brate sa ma tii…

In ochii-ti sa ma pierd…

…pana-n zori de zi…

Si zane sa ne cante,

Pe aripi sa ne poarte,

De mana sa ne tinem,

Iubind in miez de noapte,

In noaptea fermecata.

Surse articol: http://www.enciclopedia-dacica.ro/univer...nziene.htm

http://www.crestinortodox.ro/cauta/Dragaica-Sanzienele

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
07-19-2010, 10:36 AM
Post: #26
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Sfantul Ilie
Carutasul Raiului, care fulgerã si trasneste

Legenda biblica

A trait in secolul al IX-lea inainte de Hristos. Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: “In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!”. Odata cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, proorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva, s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci cand e praznuit.

Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor.Santilie si dracii Sfantul Ilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.

Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: “Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai! “Datini si credinte romanesti In ajunul zilei Sfantului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata canepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca peste noapte vor visa canepa verde, este semn ca la maritis vor lua flacai de barbati; daca insa vor visa canepa uscata, se vor marita dupa oameni batrani. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel “menite”, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sf. Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa. Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Obiceiuri sau traditii irudite:

1. Santul Ilie Santul Ilie Sant – ilie este ziua de celebrare ale zeului solar (Sant – Ilie)la data 20 iulie considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le – a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu [...]...
2. Traditii si obiceiuri de nunta Petitul Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati sa-si intampine oaspetii. In ziua stabilita merg spre casa [...]...


______________________________________________


Datini si obiceiuri de Sfantul Ilie




Sfantul Ilie - Datini si obiceiuri

Obiceiuri de Sant Ilie


Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San-George si Samedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin - Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.



Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.



In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le-a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau de patru cai albi inaripati. In cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc pentru a-i pedepsi pentru raul pe care i l-au pricinuit. Si, pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sant-Ilie trasneste naprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.



Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.



In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.



In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.



Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.


De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.



Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.



Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.



Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor si de a apara stupii de furtul manei si se transforma intr-o adevarata petrecere cu cantec si joc. Era nevoie de multa atentie, ca la aceasta masa sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele si vrajile lor".



Sant-Ilie marcheaza miezul verii pastorale, data cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.



In vechime, se obisnuia ca in aceasta zi sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (numite nedei), se organizau targuri de Sant-Ilie, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre. In cadrul acestor manifestari, ce durau mai multe zile si erau considerate a fi bune prilejuri de cunoastere pentru tineri, atmosfera era insufletita de muzica si se facea comert cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte si produse agricole.



Pentru tinutul sucevean este demn de amintit renumitul balci de Sant-Ilie de la Falticeni, balci care, din anul 1814, in urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu doua-trei saptamani inainte de 20 iulie, pe strazile Falticeniului incepea sa se adune mozaic de lume si se auzeau strigatele si chemarile negustorilor rostite in polona, rusa, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau araba. La balciul organizat cu aceasta ocazie ("Comedia din deal") veneau artisti de circ - acrobati, iluzionisti, inghititori de sabii, motociclisti ce evoluau la zidul si globul curajului - soseau parcuri de animale salbatice, erau montate scrancioburi de diverse forme si marimi, erau aduse teatre de papusi, roata norocului si multe alte atractii pentru curiosii adunati "pe deal". Treptat, iarmarocul de la Falticeni, ca de altfel multe alte manifestari traditionale, si-a pierdut importanta, astazi incercandu-se revigorarea lui in cadrul Festivalului folcloric "Sezatoarea".



Sfantul Ilie

- nu se lucreaza de teama pagubelor (traznete, ploaie, grindina).

- il cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre binecuvantare si se impart de pomana.

- se culeg in zori plante de leac stropite cu sange de cocos taiat deasupra lor.

- se duc berbecii la berbecar.

- daca tuna vor fi merele si alunele viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile.

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
07-20-2010, 02:38 AM
Post: #27
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor.Santilie si dracii Sfantul Ilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.

Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: "Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai! "Datini si credinte romanesti In ajunul zilei Sfantului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata canepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca peste noapte vor visa canepa verde, este semn ca la maritis vor lua flacai de barbati; daca insa vor visa canepa uscata, se vor marita dupa oameni batrani. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel "menite", prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sf. Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa. Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
07-31-2010, 12:08 PM
Post: #28
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Superstitii si obiceiuri in luna AUGUST

August, numit in popor Gustar, Gustea, Secerar sau Masalar, are in cursul sau o seama de sarbatori pastorale, insotite de un intreg alai de obiceiuri si superstitii. El incepe cu doua saptamani de post, Postul Adormirii Maicii Domnului, care se socoteste a fi tot atat de mare ca Postul de dinaintea Pastelui, din care se zice ca este chiar rupt. Se spune ca Postul Pastelui tinea noua saptamani, dar oamenii intrau in primavara prea slabiti si, de aceea, s-au rupt doua saptamani din el si s-au pus inaintea Santa-Mariei Mari, cand e belsug de legume si zarzavaturi.

Superstitii in Postul Adormirii Maicii Domnului

Perioada de post, care tine intre 1-14 august, incepe cu Inchinarea sau Scoaterea Sfintei Cruci ;
- prima zi a lui Gustar, este zisa Macaveiul ursului sau Impuiatul ursilor, este respectata de gospodari pentru a nu le manca ursul vitele si oile.
La Macavei se spune ca “se-nvarte frunza-n tei” si nu e bine sa se mai culeaga teiul. In aceasta zi nu se lucreaza, nu se mulg nici vacile, doar se slobod viteii sa suga si, atunci se spune ca este Pastele viteilor.


6 august -Schimbarea la Fata sau Probojenia


La 6 august, crestinii sarbatoresc Schimbarea la Fata. In Matei 16:28 si in Marcu 9:1 Iisus a spus Apostolilor „ca sunt unii din cei ce stau aici, ce nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea pe Fiul omului venind in Imparatia Sa”. Dupa cateva zile, Iisus a luat pe Muntele Taborului in Galileea, pe cei trei Apostoli: Petru, Iacov si Ioan. De ce ei ? Pentru ca Petru tocmai isi marturisise caredinta in dumnezeirea SA, Iacov, caci a fost primul care a murit pentru Christos si Ioan, care a facut sa rasune ca „fiu al tunetului” teologia Cuvantului Intrupat. In Biblie gasim descrierea acestui eveniment atat de important in Matei 17:1-9. El s-a schimbat la fata in prezenta lor, iar fata lui a stralucit ca soarele si hainele I s-au facut albe ca lumina.

Apoi, li s-a aratat Moise si Ilie, care au stat de vorba cu El. Pe cand vorbeau, un nor luminos cu umbra sa, i-a acoperit si un glas a rostit „Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea Mea : de El sa ascultati !” Mai tarziu, pe cand se coborau de pe Muntele Tabor, Iisus i-a avertizat sa nu spuna nimic, nimanui.
Spre deosebire de Moise, care stralucise de o slava venita dinafara, dupa revelatia de pe Muntele Sinai (Exod.34:29), fata lui Christos era ea un izvor de lumina, raspandita pe vestmintele Sale, prefigurand raspandirea luminii asupra lumii muritoare. Crestinii ortodocsi sarbatoresc cu evlavie aceasta sarbatoare, care cade in Postul Adormirii Maicii Domnului ; in aceasta zi este dezlegare la peste.



Superstitii de Pobrejenie

La 6 august, odata cu sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata, are loc si sarbatoarea populara denumita Obrejenia sau Pobrejenia, a schimbarii vestmintelor si despartirea de vara. Traditia populara spune ca acum natura incepe sa-si schimbe vestmantul si, incet-incet, se pregateste de toamna. Pasarile migratoare se pregatesc si ele de plecare, iar gazele si taratoarele incep sa intre in pamant, la adapost de vremea rece. La aceasta sarbatoare, se spune ca toti oamenii au obligatia de a se impaca unii cu altii, daca au fost certati. Berzele pleaca spre tari mai calde ; oamenii nu trebuie sa plece acum in calatorie, pentru ca, se spune, vor rataci drumul de intoarcere. De Pobrejenie se duc strugurii la biserica pentru a fi sfintiti ; tot acum se culeg si ultimele plante de leac. Superstitia spune ca daca, in perioada Postului Adormirii Maicii Domnului cand cade Pobrejenia, ploua mult, inseamna ca iarna ce urmeaza va fi bogata in ninsori. Se spune ca cine se roaga in aceasta zi sa scape de o patima ( betie, tutun ), sigur va fi vindecat.

Se mai spune ca cine mananca struguri inainte de 6 august, deci „nesfintiti”, dar si perje ( prune ), isi afuriseste matele, deoarece acestea trebuiau sa fie mai intai „citite” la biserica si abia apoi sa fie mancate. Se mai spune ca daca fetele se spala in ajunul acestei sarbatori, asa cum nu mai creste iarba, asa n-o sa le mai creasca „coadele” ( cositele ). Despre oamenii care nu-si vedeau umbra capului la rasaritul soarelui in dimineata zilei de Pobrejenie, se spunea ca vor muri pana la sfarsitul anului. Copiii „proboziti” ( certati, ) in ziua de 6 august, se spune ca vor fi mustrati tot timpul anului. Cei care nu tin Pobrejenia, vor fi uscati si galbejiti, ca florile ce incep sa se ofileasca din aceasta zi. Nu e bine sa te mai scalzi in apele repezi de munte, ca apele se racesc, iar cerbii vin si le spurca. Cine spala rufe de Pobrejenie, va fi napadit de paduchi si plosnite. Femeile ce poarta prunci, de vor tine aceasta zi, vor avea nastere usoara. Si, in sfarsit, se crede ca aceasta este una dintre acele zile sfinte in care se deschid Cerurile, iar cei alesi de Dumnezeu, pot vedea Portile Raiului.

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
08-15-2010, 04:47 PM (This post was last modified: 08-15-2010 07:31 PM by anuk.)
Post: #29
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
Adormirea Maicii Domnului - obiceiuri si superstitii.


Maica Domnului in Calendarul po39r

Trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul po39r amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bise­ricii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria: Sa trambitam duhovniceste...; Ioachim se veseleste si Ana praznuieste; Sa dantuiasca toata faptura, sa se veseleasca si David... etc. (Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucu­resti, 1984, p. 98 - 116). Cu toate acestea, romanii intam­pina cu mai mare bucurie celebrarea mortii, Santamaria Mare (15 august), nu a nasterii, Santamaria Mica (8 sep­tembrie).

Fecioara Maria este identificata in Panteonul roma­nesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaris­tica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august - 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenite a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semana­turile de toamna, "campanie de semanat" determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p...in palarie!), se in­terzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor, se "bateau" (culegeau) nucii. Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descanta­toare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas­catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapa­deasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Conform traditiei crestine, Fecioara Maria a fost nas­cuta miraculos. Parintii ei, Ioachim, descendent al unui neam imparatesc, si Ana, descendenta din neamul lui David, erau defaimati si huliti ca nu aveau copii. Ioachim se roaga lui Dumnezeu in munti iar femeia lui, stearpa si neroditoare, in gradina sa le dea rod sfant pantecelui. Dupa unele traditii populare, Ana ar fi ramas insarcinata miro­sind sau sarutand o frunza de par sau o floare, credinta care avea sa genereze si sintagma copil din flori pentru nasterea nelegitima. Dupa alte traditii s-ar fi nascut din durere de inima, dintr-o mama de sapte ani si un tata de saptezeci si sapte. Pruncul Iisus, el insusi zamislit miraculos, din sa­rutul unei icoane gasite intr-o fantana, este nascut de Maica Domnului in grajdul Mosului Craciun, zeu la varsta senec­tutii care se opune venirii Fiului pe lume. Venirea Fiului, prin nastere, insemna, in mentalitatea celor vechi, plecarea (moartea) Mosului. Maica Domnului binecuvanteaza boii, vacile, oile si porcii pentru ca au incalzit-o si hranit-o in timpul nasterii, randunelele pentru ca au dat vestea ca va invia Iisus, ciocarlanul schiop pentru ca l-a vazut pe Mantuitor rastignit, el insusi fiind lovit cu o piatra. In schimb, a blestemat calul pentru ca a rontait si tropait in timpul nasterii sau ca a mancat fanul in care a fost ascuns Pruncul, paianjenul pentru ca a intrecut-o la tors, lemnarul pentru ca i-a facut lui Iisus crucea grea, iar pe feciorul agresiv, numit Navalnicul, care a speriat-o cand mergea la molifta, la 40 de zile de la nastere, il transforma in buruiana folosita in farmecele de dragoste etc.

Dupa aproximativ un ciclu lunar scurs de la moartea Fecioarei, crestinii ii celebreaza nasterea. Unele din obice­iurile specifice Santamariei Mici au fost preluate de sarba­toarea vecina, inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie) numita in Calendarul po39r Ziua Crucii si, local, Ziua Sarpelui. La aceste sarbatori se faceau observatii astrono­mice si pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac si altele. Foarte interesante sunt credintele romanesti despre sarpe, unul dintre cele mai vechi simboluri calenda­ristice ale omenirii. Sarpele este una din primele divinitati ale omenirii, atestata de arheologi inca din paleolitic. Semnificatia exclusiv malefica este relativ tarzie si este le­gata de mitul biblic. Omorarea lui se pedepsea cu moartea unei persoane, femeie daca murea serpoaica, barbat daca murea sarpele, iar aparitia sarpelui in pragul casei ara considerat semn de moarte: Oamenii mai cred ca "Sarpe este la toata casa; unde este sarpe e noroc in casa, merge bine si nici un rau, nici un farmec nu se prinde. Fereasca Dumnezeu sa-1 omori, ca indata moare unul din gospodari. Acela se cheama sarpe de casa. S-au vazut astfel de serpi band lapte din strachina, de-a valma cu copiii. Copiii le dadeau cu lingura peste cap, plangand ca le mananca laptele, dar serpii mancau inainte, nu se suparau" (Moldova, Muntenia).

Unele credinte se refera la Sarpele blestemat de Dumnezeu: "Sarpele nu a fost de la inceput sarpe. A fost om si locuia la Dumnezeu in cer, dar l-a blestemat si l-a facut sarpe cand a inselat-o pe Eva"; "in cer, la Dumnezeu, sunt de toate lighioanele, numai serpi nu. Sarpele dintai era zburator, avea aripi si picioare, sedea in cer si era bun la Dumnezeu. Dar, el a primit duh rau intr-insul si a invatat-o pe Eva de au pacatuit. Dumnezeu s-a maniat si i-a dat afara din Rai, atat pe dansii (Eva si Adam), cat si pe sarpe. Sarpelui i-a luat picioarele, i-a taiat aripile si l-a aruncat pe Pamant blestemandu-l sa se taraie ca funia, iar cand il va durea capul sa iasa la drum, ca va veni popa si ii va face agheasma sa-i treaca. De aceea iese sarpele la drum, iara omul merge cu maciuca de-i da in cap si-l omoara"; "Sarpele e degetul Diavolului. Avea el un deget mai surubar si s-a gandit oare ce ar putea face dintr-insul? "Ia sa-l tai sa-mi fac mie un ajutor" zise el, si cum l-a aruncat pe pamant a inceput a umbla. S-a facut sarpe" (Bucovina).

Relatiile dintre om si natura erau reglementate dupa reguli care aveau ca efect mentinerea unui echilibru intre componentele mediului geografic. Spre deosebire de Calendarul bisericesc, dedicat Sfintei Treimi si catorva mii de sfinti, omul satului traditional isi impartea zilele Calendarului po39r cu plantele (Nunta Urzicilor, Ziua Graului), pasarile (Ziua Cucului, Dragobete, Constantin Graur, Martea Ciorilor etc.) si animalelor (zile ale ursului, lupului, calului, sarpelui etc). Iata o credinta despre interdictia de a omori sarpele: "Daca gasesti sarpe dupa Ziua Crucii n-ai voie sa-l omori. Numai pana in aceasta zi se poate omori, pe urma e pacat. La Ziua Crucii intra dihaniile in pamant, iar sarpele care a muscat pe cineva, om sau vita, nu-l primeste pamantul sa intre inapoi, si umbla ratacind in toate partile, iese la drum sa-l omoare omul".

Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie), presupusa Facere a lumii (anul 5508 i. H.). Multe din trasaturi specifice Anului Nou Biblic si ale mitului creatiei paterne a Lumii au fost preluate de Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei ma­terne a Lumii.

ION GHINOIU

Obiceiuri, traditii, superstitii


"Trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul po39r amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bise­ricii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica. Textele religioase indeamna sa ne bucuram la nasterea Fecioarei Maria: Sa trambitam duhovniceste...; Ioachim se veseleste si Ana praznuieste; Sa dantuiasca toata faptura, sa se veseleasca si David... etc. (Mineiul pe septembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucu­resti, 1984, p. 98 - 116). Cu toate acestea, romanii intam­pina cu mai mare bucurie celebrarea mortii, Santamaria Mare (15 august), nu a nasterii, Santamaria Mica (8 sep­tembrie). Fecioara Maria este identificata in Panteonul roma­nesc in mai multe ipostaze: Santamaria Mare (15 august), Santamaria Mica (8 septembrie) si cu sinonimele Maicii (Precesta Mare si Precesta Mica). Importanta calendaris­tica a Santamariei Mari este subliniata de postul de doua saptamani care o prefateaza (1-14 august), de pelerinajele organizate la manastirile cu acelasi hram, de deschiderea unui important sezon de nunti (16 august - 14 noiembrie), de inceperea targurilor si iarmaroacelor de toamna, de praznicele de pomenite a mortilor si pomenile date pentru cei in viata. Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semana­turile de toamna, "campanie de semanat" determinata de batrani prin observarea, incepand cu noaptea de Sanziene 23 / 24 iunie, evolutiei pe cer a constelatiei Gainusei. Acum se incheia varatul oilor la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p...in palarie!), se in­terzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei, in sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor, se "bateau" (culegeau) nucii. Santamaria Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor, de descanta­toare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas­catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele, vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapa­deasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor." - Ion Ghinoiu


- In dimineata acestei zile, femeile mergeau la biserica si imparteau struguri, prune, faguri de miere si mergeau in cimitir pentru a tamaia mormintele.
- Taranii care aveau vii mari obisnuiau ca acum sa tocmeasca pandarii pentru pazit viile.
- Tot acum, barbatii schimbau palaria cu caciula, cei care mai erau vazuti cu palarie dupa 15 august fiind ironizati.
- Se in­terzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa.
- De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului.
- In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna.
- Perioada dintre cele doua Santamarii, numita Intre Santamarii, se considera timp optim pentru semana­turile de toamna.

[Image: userbaranukbyserj3.jpg]
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
10-17-2010, 08:34 PM
Post: #30
RE: TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI
eu de obicei ma uit duminica la apropotv. astazi, nimeresc intr-o discutie despre tigani. emisiunea o puteti vedea aici, incepe la minutul 11 http://apropotv.protv.ro/video-ipocritic...lele/41506 . de ce am postat aici? fiindca s-a tras concluzia ca daca esti gelos pe succesele cuiva zici ca-i tigan - obicei romanesc. exact cum a facut gusata. si mai e un obicei romanesc: hotul striga cat poate ”hotiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii”. gusato, nu o spun eu, o spun altii mai destepti ca mine.

Lipsa de toleranta naste monstri.
Find all posts by this user
Add Thank You Quote this message in a reply
Post Reply 




User(s) browsing this thread: 2 Guest(s)

Contact Us | WWW.PREMONITII.RO | Return to Top | Return to Content | Lite (Archive) Mode | RSS Syndication